Haina îl face pe om, sau...?

Timp de aproape 18 ani am îmbrăţişat costumul corporatist precum militarii de carieră uniformele...Uneori aveam costume noi, alteori mai ponosite...dar mereu eram mândru de uniforma corporatistă, precum pionierii de cravata lor. Că am pomenit de cravate...ca orice corporatist zelos, aveam un dulap dedicat special acestor accesorii...:-)
De fapt, ţinuta corporatistă este un subiect aparte in "conştiinţa" consultanţilor financiari, de această simbioză ("omul si costumul său") depinzând, intr-o oarecare măsură, preaslăvitul succes in vânzări.
Fiind imbrăcat zi si noapte in costum :-), eram salutat mai mereu de vecini cu nefirescul "Să trăiţi!"...ca să nu mai vorbesc de atitudinea binevoitoare a functionarilor, casierelor, taximetristilor...atunci când  ne intersectam!

Iată insă că in ultimul timp, după ce am renunţat de ceva vreme la costum, m-am lovit abrupt de două declaraţii tranşante, cu privire la ţinuta business a consultantilor financiari:
Unul dintre prieteni mi-a spus:
"Gulerele albe? Nişte şnapani obligaţi de multinaţionale să se împopoţoneze  in costume, doar ca să ne ia mai uşor banii !"
Un alt prieten mi-a povestit că un bătrân evreu i-a zis, cu mulţi ani in urmă:
"Dacă vezi un om îmbrăcat in costum, care e nerăbdător să-ţi întindă o carte de vizită...fii sigur că e mort de foame!"

Cu certitudine ne este familiar proverbul românesc: "Haina-l face pe om!"...si nu putem să nu recunoaştem importanţa unei ţinute adecvate situaţiei, evenimentului, sau jobului...Adică o ţinută "in traning si in pantofi cu toc" (slabiciunea lu' Mihai Mărgineanu ) la o nuntă, cu siguranţă nu ar "da bine" :-).

Am văzut însă şi oameni răsunători (mai degrabă...zdrăngănitori) ai multinaţionalelor care, pentru a părea cât mai populari, se "profil-ează" pe facebook cu blugii rupţi, cu peruci naţionale, alegând ca decor poteci si uliţe mioritice, etc...Vorbesc despre persoane tatuate cu spiritul "vulpii", pregătite sa păcăleasca si să tragă un folos nu numai de pe urma ursului...ci de pe urma a orice mişcă pe pământ!

Mai presus de haine şi aşa zisele reguli vestimentare, mai presus de stilul, eleganţa si preţul lor, sunt convins că este omul sau...neomul care îmbracă aceste haine...
Nu-i aşa, cumătră vulpe? :-)

Rămânem aproape, în blugi sau în costum...doar oameni să fim!
MM

Titi cel cu vino-ncoa' !!!

In general ma oboseşte grozav cicăleala legată de păstrarea ordinii in casa...
Poate nu exagerez spunând că, de obicei, ordinea este o preocupare mai...feminină...sau cel putin aşa am receptat-o eu in decursul vremii.  :-)
Dar...iată ce am descoperit, in urmă cu mai bine de un an:

Colaboram cu o agenţie de vânzari de asigurari de viaţă din Braşov, și participam zilnic la dezvoltarea unor programe, alaturi de echipa de management si consultanți.
Mangerul agentiei, Titi, era un personaj carismatic, plin de energie, un fost consultant de mare succes si ulterior unul intre cei mai buni traineri pe care i-am intalnit vreodata, unul dintre putinii care vorbea din propriile experienţe din vânzări si nu din cărţile si poveştile altora...
La o intrunire motivaţionala matinală, a dezvoltat un subiect de care mi-am amintit perfect...astăzi, 9 noiembrie 2015, citind o postare pe facebook.
Agenţia Brasov tocmai fusese renovată, totul era ca la "farmacie", curat, îngrijit si ordonat, iar Titi atragea atentia tuturor ca Agenţia va rămâne aşa doar dacă fiecare, personal, se va preocupa de acest lucru.
"O piesă găsită pe jos si nepusă la locul ei, va conduce la degradare! Fiţi atenţi in jurul vostru!"
La el in birou, sau in sala de curs, ordinea era desăvârşită: scaunele aliniate sau aşezate intr-o simetrie perfectă, dosarele, mapele, tablourile, plantele...erau intr-o ordine care impunea respect!
Poate pentru prima dată, din alte motive decât "cicăleala"...m-am aliniat la acea armonie!
Ba chiar, intr-una din zile, când Titi a vizitat o altă "sucursală", m-am străduit la sfârsitul zilei, vreme de aprox. 5 minute, să reaşez scaunele si lucrurile din biroul lui (la care apelasem in cursul zilei) in aceeasi ordine. Am fost mândru de mine ,când a doua zi, Titi mi-a spus ca greşisem "doar" la...stabilirea reperelor aliniamentului...:-)

Astăzi am citit un articol nemaipomenit..."Teoria Ferestrelor Sparte", unul dintre cele mai educative, inspiratoare si motivationale articole pe care le-am parcurs vreodata! (1)
Citind in Biblie „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”, pot considera articolul si ca pe un îndemn creștinesc! (3)

Ce rol au lucrurile mărunte in viaţa noastră, in educaţia noastră si a copiilor nostri?
Cum poate modela infrastructura comportamentele?
Lucruri incă mult mai minunate le veţi descoperi citind articolul...(ataşat in subsolul comentariului meu )

Cu aceasta ocazie am valorizat si mai mult experienţele împărtăşite cu Titi, anul trecut!
Mulţumesc mult Titi !

Rămânem aproape,
atenţi la lucrurile mărunte!
MM


Referinte:

(1) www.ct100.ro/teoria-ferestrelor-sparte-sau-cum-poate/
(2) Multumesc recunoscator lui Sergiu Costache, sufletul "Media Xprimm", persoana care a postat articolul pe facebook si comentariilor pertinente adaugate.
(3) Ep. lui Pavel catre Coloseni 3:23.

"Nici o mână întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană!"

Cine a văzut filmul "Filantropica"...cu siguranță nu va mai uita niciodată cuvintele lui Dinică...

Desigur ca „povestile” ne-au fascinat si ne vor fascina mereu... Poveștile par a fi fost dintotdeauna iubite de oameni...

Tocmai de aceea, oamenii „fără Dumnezeu” au folosit aceste „povești” intr-un scop murdar...pentru a-și păcăli semenii, pentru a-i inșela!
Pe șarlatani si excroci ii intalnim la tot pasul...sunt celebre deja metodele prin care tâlharii bine organizati si cu „temele bine facute” (metoda „accidentul”, metoda „mi s-a terminat benzina”, etc...) se folosesc cu sânge rece de naivitatea si buna credinta a oamenilor...

Desi au cu totul alt scop, si anume acela de a-si vinde produsele și de a fi cât mai profitabili, toate companiile investesc in departamentul de training bani grei pentru ca acesta sa-i instruiasca pe cei din forta de vanzari, in a fi cat mai eficienti in promovarea si vanzarea produselor companiei.
O armata intreaga de oameni creeaza si diversifica tot felul de povești, tehnici de vanzare, raspunsuri la obiectii, samd...
In urma cu câțiva ani, in compania unde lucram, eram aproape obligați să folosim celebra „poveste” folosita de Jim Haydema (in prezent un trainer motivator) pentru a influența vânzarile de asigurari...devenise un fel de ‘tatăl nostru”...iar invățarea, repetarea si utilizarea ei avea sa garanteze succesul oricărui consultant...Desigur o amarnică amăgire, căci povestea altuia de succes nu poate fi, în orice condiții, povestea ta de succes!
Dar astfel indoctrinați,  „voinicii” ieșeau zilnic la „lupta” pentru a înmuia inimile potentialilor clienti si pentru a-i convinge ca produsul lor este necesar, este unic, este accesibil ca pret si trebuie cumparat...„azi”! 
Unii numesc acest procedeu “manipulare”, dar sunt multi factori care influenteaza această crudă ”sentință”...motiv pentru care prefer să mă abțin...

Există insă și un alt tip de povești...pe care le doresc și care îmi lipsesc, uneori cu desăvârșire…Este vorba despre poveștile care se ascund în spatele poeziilor, cântecelor, tablourilor...În ce împrejurări au fost scrise, compuse, pictate? Ce a determinat scrierea sau pictarea lor? Ce a vrut autorul sa ne transmită cu adevărat?
Sunt convins că în unele cazuri...orice imaginație poate fi incapabilă sa ghicească adevaratele intenții ale autorului...
Personal mi-aș fi dorit sa cunosc aceste povești...si îmi amintesc cu tristețe ca la școală sau liceu învățam deseori pe de rost tot felul de comentarii ale unor “interpreți” autorizați…cu multe nefiind niciodata de acord...

Uneori chiar m-am gândit că autorii au vrut sa ne lase în ceață...să înțelegem fiecare ceea ce ne dorim...dar așa sa fie oare ?!

Rămânem aproape...punând întrebări...

MM



Referinte: 
Imaginea postata este din: www.amosnews.ro/filantropica-un-film-cu-gheorghe-dinica-la-sediul-institutului-cultural-roman-budapesta-2014-07-28

"Totul este minunat! Traim in cea mai buna lume posibila!"

Amuzant nu?
Voltaire, a scris in 1759 o capodopera, "Candidul sau Optimistul", ironizând concepția lansată de un alt mare filosof al vremii, Leibniz: “toate sunt cum nu se poate mai bine, trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile”
Cartea este absolut geniala, poate fi lecturata cu usurinta intr-o singură zi, iar de personajul principal, Candide, te îndrăgostești dupa prima pagină citită!

Cartea este foarte actuala si m-am oprit la ea pentru că, și "astăzi", am revăzut aceeași atitudine de spălare a creierelor: politicienii ne spun să fim optimiști, managerii corporațiilor la fel!
Cu toate problemele întâmpinate, cu toate greutățile și îngrijorările justificate, cu toate că lucrurile merg din rău în mai rău...suntem îndemnați sa fim...optimiști!
Un amic din SUA îmi spunea că, acea atitudine de optimism artificial încurajată cu precadere în ultimele decenii în State, prin intermediul unor vorbitori carismatici si a tot felul de cărți, cum că "oricine poate deveni orice-și dorește", "dacă vrei, poți", "trimite gândul în univers și el îți va răspunde" (vezi cartea "The Secret"), a creat o serie de foarte mari probleme ulterioare (depresii și chiar de sinucideri!), căci oamenii au experimentat, pe propria piele, dureroasa realitate a neîmplinirilor, a iluziilor spulberate de realitățile crude ale vieții!
Intr-o multinațională lider de piață, am experimentat aceleași crude experimente pe oameni; cu toate că an de an lucrurile s-au înrăutățit, bonusurile au devenit mai greu accesibile, unele s-au micșorat sau au dispărut efectiv, cu toate ca birocrația depășea orice imaginție, cu toate că mapele înmânate clienților au devenit an de an mai anemice si de o calitate inferioară (probabil din grijă față de...pădure, sîc!), dar noi risipeam in birouri tone de hîrtie pt a justifica burtieristic (vine de la "burtă"...adica activitate falsa, umflată!) activitatea...cu toate acestea zilnic ni se spălau creierele că lucrurile merg tot mai bine, că suntem tot mai puternici, ca cine pleacă la concurență va ajunge rău, că la sfârșitul anului vom avea mai mulți bani în conturi...etc...

Mi-amintesc de-un banc strașnic în acest sens:
"Cică un angajat nu-și mai lua ochii de la mașina CEO-ului său...un VW ultimul tip (fara nocse, sîc!). Acesta însă îl zărește, se apropie de el și ii spune:
- Iți place mașina mea?
- Daaaa! Cum să nu-mi placă, e mașina mea favorită!
- Eh voinice...uite ce pot eu să-ți promit: dacă vei munci câte 12 ore/zi, renunți la cititul blogurilor si facebookului in timpul programului, renunți la vacanța aia lungă de 5 zile/an, și daca macar 3 weekenduri din 4 lucrezi susținut...ehehe voinice...la anul o sa am o mașina și mai grozavă ca asta!"

Cam așa stau lucrurile...comic, sau trist, dar adevărat!
Concluzia pe care o trag eroii principali ai "Candid"-ul la sfârșitul cărții, tot ironică (sau nu?!) este:
"Să muncim fără să ne mai gândim[...]; acesta este singurul mijloc de-a face suportabilă viața.
 Toți încuviințară acest plan lăudabil!"

Aș încheia tot cu Voltaire, de data aceasta cu o serioasa constatare:
 "Munca ne scapă de trei mari rele: plictiseala, viciul și nevoia!"


Ramânem aproape...harnici și fără să ne gândim prea mult  :-)
MM

Referință: Cartea poate fi lecturata online de pe site-ul:
http://www.scribd.com/doc/103783547/Voltaire-Candid-Sau-Optimismul#scribd

 

„Iată cu adevărat un om în care nu este vicleşug.” !

Traim intr-o lume "ciudata"...in care ai senzatia ca toata lumea păcăleste pe...toata lumea!
Industria auto, bancile, companiile de asigurari, companiile farmaceutice, de telefonie, primăriile, hypermarket-urile...etc...abuzeaza de buna credintă a clientilor!
Vânzatorii care inșeala azi, devin clienții inșelați de mâine!
Până si Volkswagen a preferat sa mintă si sa inșele...
Oriunde vrei sa afli o știre...esti bombardat cu o avalanșa de informatii despre necinste...sub toate formele ei.
Paradoxal insa, toate aceste structuri mentionate, promoveaza motto-ul:
"Clientul este numarul 1!"...pe care-l împodobesc cu "transparență" și "onestitate"...

Dovedesc insa oamenii din aceste structuri, că pentru ei..."clientul este nr 1"?
De cele mai multe ori, structurile sunt ințesate de oameni corupti, lacomi sau avizi de putere si glorie...Deseori aceste trăsături ies la iveala si cresc, precum aluatul de cozonac, in urma punerii în practică a "tehnicilor de vânzare", cu care corporațiile își îndoctrinează personalul de vânzări...
In cazul înșelăciunii "Volkswagen", este evident ca doar cativa oameni (printre care și specialiștii!), aveau cunostinta despre "combinația" pusa la cale pentru milioane de masini...pentru milioane de oameni!
Din ce cauza au procedat asa? Cu siguranta tot o forma de lacomie si derivatele ei...
Intr-un articol recent, scris de Lucian Mandruta, acesta incerca "șmecherește" (păi cum altfel?!) să ne facă să credem ca de fapt Volkswagen...a inşelat "empatizând" cu clienții...ha ha ha!          (1)

In industria asigurarilor, am vazut cateva mecanisme care conduc, in cele din urma, tot la suferinta clientilor: presiunea rapace pusa de manageri pe umerii oamenilor din vanzari, lansarea unor produse prost gandite si dezavantajoase pentru clienti, setea de glorie si materialismul unor manageri si consultanti, lipsa si tradarea unor valori sanatoase de viata si business.
La o recentă Conferinta de Vanzari, imi amintesc cum, unul dintre cei mai inimosi si mai profesioniști consultanti pe care i-am intalnit, Rodica, ne relata cum și-a cerut scuze clientilor ei pentru nerealistele previziuni ale companiei, cu privire la evolutia conturilor clientilor.
Extraordinară onestitate! Da, din fericire există oameni care iubesc mai mult decat profesia, adevăratele valori! Chiar daca lumea e plina...mai degraba de oameni care sunt gata sa inșele increderea semenilor lor...mai există persoane cărora Isus să li se poată adresa increzător: "Iată cu adevărat oameni în care nu este vicleșug!"

Există totuși câteva mari semne de întrebare:
Sunt oare oamenii atât de răi...sau avem o înclinație, tot mai naturală, în a vedea mai repede lucrurile rele, in a devora "ştirile" negative? Sau amandoua se intampla simultan?!
Ne marchează atât de tare "pierderile", "nedreptățile"? 
Rautatea de azi este similară cu ceea ce se întâmpla și in trecut...?
Analizând aceste întrebări, câteva elemente interesante mi-au atras atenția :

• Un ziar rus, care a hotarat sa scrie doar stiri pozitive intr-o zi, a pierdut 66% dintre cititori! (2)

• Adrian Stanciu, scrie un articol realist in revista "Biz" spunând ca "binele nu este normal.[...]Mesajele negative au un impact de 3 ori mai mare decât mesajele pozitive. E un subiect intens cercetat și care are tot felul de implicații, dar rețineți numărul magic 3. Binele trebuie să fie de 3 ori mai prezent decât răul, pentru că răul e de 3 ori mai puternic" (3)

• Andre Agassi marturisea: "Durerea cand pierzi este intotdeauna mai coplesitoare decat bucuria de a câștiga"  (4) 

• Biblia, la rândul ei, ne lasă să înțelegem că traim intr-o perioadă cu totul aparte...si că, deşi lucrurile merg din rău in mai rău, in final Dumnezeu va pune capăt răutații.      (5)

Ce e de facut?
Sa continuam sa facem binele!
Sa ne straduim sa fim obiectivi!
Ileana Vulpescu spunea intr-un interviu: "Sa recunosti meritele omului, chiar daca te deranjeaza defectele. Din pacate, starea de obiectivitate este exact ceea ce lipseste societatii noastre. Nu e comod sa fii cinstit in viata. Este cea mai incomoda atitudine. Cinstea iti garanteaza necazuri. Totul este sa fii gata sa ți le asumi si sa fii multumit in sufletul tau" (6)
In ce privește nedreptătile si derapajele, depinde de noi dacă le semnalăm sau le ignorăm...
Rezolvam ceva cu asta?
Fiecare poate raspunde in dreptul său...fiecare poate doar privi, comenta, sau poate fi un jucător activ la îndreptarea celor ce se mai pot indrepta...oameni si actiuni!
Din fericire pt noi, conştiința (darul cu care ne-a inzestrat Dumnezeu pt a ne semnala greselile) este in continuare un clopoțel excelent care ne trezeşte zi de zi...şi tocmai avalanşa de descoperiri negative face dovada ca nu suntem "morți"!!!

Să fim însă convinși că, alegerile noastre se vor bucura de binecuvîntare doar dacă suntem drepți:

"Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea!"   (7) 
 

Rămânem aproape, vii si optimişti!
MM


Referințe:
  * Titlul postării- Biblia- Ioan 1:47
(1) http://lucianmindruta.com/2015/09/30/de-ce-scandalul-volkswagen-e-un-fas/
(2) m.mediafax.ro/cultura-media/un-site-care-a-publicat-exclusiv-stiri-pozitive-timp-de-o-zi-si-a-pierdut-66-dintre-cititori-13706716
(3) http://www.adrianstanciu.ro/2013/07/20/binele-normal/

(4) http://edition.cnn.com/2009/LIVING/wayoflife/12/25/o.agassi.tennis.demons/

„pain of losing was always worse than the joy of winning for me”

(5) Biblia, 2 Tim. 3-15: https://biblia.resursecrestine.ro/2-timotei/3
(6) http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/ileana-vulpescu-dupa-parerea-mea-nu-este-de-lasat-nici-barbatul-nici-femeia-care-gasesc-dragostea-in-alta-parte-2188.html
(7)  Biblia, Ps. 37:25

Nu stingeti focul!

"Cand nu mai sunt lemne, focul se stinge!"                        (Solomon)

Vreau sa mentionez doar cateva cuvinte despre focul entuziasmului, care are puterea sa mute si muntii din loc, acel foc care ii animă si ii ține in priză pe cei ce muncesc cu drag si pun suflet!
In 1997 eram entuziasmat ca muncesc alaturi de cei din Nederlanden life...ardeam ca o flacara!
Dupa cateva luni de activitate, managerul agentiei m-a desemnat sa scriu cateva randuri despre cariera de consultant in asigurari de viata, pt Gazeta Nederlanden. 

L-am atasat in acest articol...dar nu despre zelul meu vreau sa comentez, ci despre trei colegi exceptionali pe care i-am intalnit in ultimii 2 ani de coaching.
Ma voi opri asupra lor tocmai pentru ca nu sunt celebri, renumiti si premiati precum altii...dar focul lor profesionist arde cu o flacara vie, puternica:
Robert de la Baia Mare, Dan de la Iasi si Vasu de la Bucuresti.
Fiecare are, desigur, un cumul de calitati, dar voi reliefa doar o particularitate...pe care-am văzut-o amprentată asupra business-ului:
 
Robert m-a uimit in ce priveste meticulozitatea cu care-si tinea evidenta clientilor si interactiunile cu ei, in fisiere electronice extrem de bine organizate; acest sistem, atat de bine pus la punct, nu-l mai intalnisem la nimeni, niciodata, in 16 ani! Prima data cand m-a abordat, Robert a avut 3 intrebari pt mine, pe care mi le scrisese intr-un...fisier electronic!

Dan avea un entuziasm si un zambet molipsitor...zilnic ma incarcam pozitiv vazandu-l in actiune, urmarindu-i entuziasmul si determinarea cand muncea, dar si modestia naturala pe care-o manifesta, fiind atent la orice detaliu spre progres si cerand mereu un feed-back constructiv.

Vasu...fratele "Wikipediei", te cucerea prin bogatia cunostintelor din orice domeniu, inclusiv businessul financiar...Este genul de consultant pentru care doresti sa-ti cumperi o asigurare de viata, fara sa te "saturi" de ea, oricat ai trai! Am retinut de la el o expresie foarte principiala: "Pentru orice fapta dovedita, orice vorba e de prisos!"...

A fost un film de "Oscar" in trecut, care te ținea lipit de televizor, cu Yul Brynner (in rolul principal) construindu-si o echipa de luptatori de neinvins: "Cei 7 magnifici"!
Sentimentul de a lucra efectiv cu o echipa de profesionisti, e mult mai grozav ca filmul...si chiar m-am simtit deseori binecuvantat ca am cunoscut, in 18 ani, si o multime de oameni magnifici...

Nu stingeti focul oamenilor care pun suflet in ceea ce fac! Mai degraba, hai sa ingrămădim "lemne" pe focul lor! Să-l facem să crească...să-i incălzească si pe alții!
Nu neaparat rezultatele fabuloase, obtinute in vanzari, sunt barometrul lucrului bine facut, al profesionalismului!
Revin la cel mai crud si dezamagitor exemplu sportiv al secolului: Lance Armstrong...sportivul castigator de 7 ori al Turului Frantei, mintind si furand dreptul altora de a-si castiga corect locurile fruntase si de a se bucura pe masura eforturilor si sacrificiilor lor!
Din pacate am vazut si colegi care erau laudati, premiati, si se bucurau ca Lance...procedand ca el! 
Vad deja niste chipuri zambind...caci lor nu le va lua nimeni trofeele inapoi...nici bonusurile nemeritate...

"Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii" (Solomon)

Ramanem aproape, fără şiretenii :-)
MM


Referinte biblice:
Proverbe 26:21
Ecleziast 7:29

Omul Florian...

Prima experienta live in coaching am avut-o alaturi de...omul Florian.
Acesta venise la noi in companie de la o alta firma de asigurari si, pana sa-l cunosc, aveam cateva semne de intrebare...
In compania unde lucram, inca din primii ani de activitate (1997!) ni se insuflase ideea : 
"Aici manânci salamul de Sibiu, afara mănânci salamul de vara". Era expresia favorită a unui fost mare manager...care te "motiva" rapid cu aceste vorbe...mai ales pe cei ce prinsesera timpurile din comunism, si stiau ce e salamul...de vară!
Modul in care "cresteai" in companie era unul aparte, elitist, si fara sa-ti dai seama, deveneai incet-incet un aparator loial al tuturor conceptelor "insuflate"...tehnicile corporatiste erau perfecte, mai ales implementate naivilor care-au traversat anii '90...
Timpul insa mi-a dovedit ca scoala ING life avea o reteta proprie de succes, si rar intalnisem oameni care sa reuseasca, venind de la alte companii de asigurari, mai ales in pozitii cheie...
Asadar, revenind la Florian, m-a fascinat de la inceput prin modul simplu si direct in care exprima lucrurile, in care gasea solutii la probleme, in care te facea sa-ti deschizi inima...dar mai ales mintea!
Mai presus de toate insa, pentru prima oara dupa foarte mult timp...aveam ocazia sa discut, zi de zi, cu un om normal...un om lipsit de limitari, de prejudecati, de frustrari, de spiritul competitiv bolnav, care de atâtea ori a nascut si dezvoltat "Lance Armstrong"-i...
Desi venit din asigurari, Florian parea un om din alta lume...o lume frumoasa, o lume curata...desi invatasem insa ca lumea lui e lumea..."salamului de vară"...

Poti creste alaturi de un om in 2 luni...cat cresti alaturi de altii in...15 ani!
Asta am simtit in cele 2 luni petrecute impreuna...si i-am profetit ca va ajunge departe...
Din fericire pt el, si nefericire pt mine...exact la sfarsitul celei de-a doua luni a fost promovat...si si-a inceput urcarea...
Nu am sa uit insa o fraza memorabila pe care mi-a spus-o, odata cu numirea sa:
"Pe masura ce urci pe scara responsabilitatilor manageriale...apar alte avantaje...dar gradul tau de libertate se micsoreaza!"...

Succes total omule drag...oriunde si pe oricine vei instrui!

Ramanem aproape, 
MM