duminică, 26 iulie 2015

Oare "Fara sa te dopezi e imposibil sa castigi Turul Frantei!"?



Lance Armstrong (nascut la 18 sept. 1971), este un ciclist profesionist, de șosea, american, care a câștigat de șapte ori la rând Turul Frantei, între anii 1999 și 2005, titluri care i-au fost retrase în 2012 pentru că a fost găsit vinovat de dopaj. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lance_Armstrong)

Inca din 1904 (prima editie a Turului Frantei a avut loc la 1 iulie 1903), victoria cu orice pret a avut victimele ei: primii patru concurenti au fost descalificati, deoarece au ales sa "triseze", luand-o pe scurtaturi sau mergand cu masina. 
"Poţiunile" dubioase in turul Frantei au fost luate in discutie inca din 1920, cand cotidianul L’Auto a dezvoltat acest subiect, denuntand dopajul sub supraveghere medicală.
Cazul lui Armstrong este socant insa tocmai pentru ca Lance era un personaj exceptional, idolul a milioane de oameni, un simbol al perseverentei, ambitiei, curajului...si lista poate continua...

Cuvintele lui au devenit celebre: "Fara sa te dopezi e imposibil sa castigi Turul Frantei!"
( http://sport.hotnews.ro/stiri-alte_sporturi-15085301-lance-armstrong-fara-dopezi-este-imposibil-castigi-turul-frantei.htm)

Inevitabil iti pui intrebarea:  Este oare adevarat?
Desigur, Turul Frantei poate fi castigat concurand corect, dar Lance se temea tocmai ca ceilalti concurenti nu isi apara corect sansele!
Rutierul american Tyler Hamilton, fost coleg de echipa cu Lance, ne spune: "Regula de aur a lui Lance era: orice ai face, ceilalţi nenorociţi vor face mai rău"!
(http://m.ziare.com/lance-armstrong/noi-dezvaluiri-despre-lance-armstrong-cum-se-dopa-americanul-1188443)
Ar fi putut castiga Lance fara sa "fure"? Nu vom sti niciodata...Tot el declara insa, dupa aflarea adevarului:
"Nu voi reusi niciodata sa repar totul, insa voi petrece intreaga viata incercand sa fac asta."

Tendinta de a nu juca cinstit, nu o intalnim doar in sport!
O intalnim zi de zi in toata presa, o intalnim la locul de munca...si oriunde exista oameni!
Cred ca spiritul competitiei, deseori promovat fara echilibru, de catre organizatii avide de bani, notorietate, putere financiara...ii imping deseori pe competitori (oameni!) in greseli, in pacate! Adica, eu chiar cred ca nu exista "un singur vinovat", ci o intreaga echipa, iar uneori un intreg sistem!
Desi am lucrat in industria asigurarilor aproape 18 ani, si am vazut la ce conduce un spirit al competitiei gestionat defectuos...sunt absolut convins ca, in orice bransa, "pestele de la cap se-mpute"!

 Am citit un articol genial, intitulat "Binele nu este normal"( http://www.adrianstanciu.ro/2013/07/20/binele-normal/). 
Autorul surprinde o idee pe care o experimentam probabil cu totii, zilnic: "Mesajele negative au un impact de 3 ori mai mare decât mesajele pozitive. E un subiect intens cercetat și care are tot felul de implicații, dar rețineți numărul magic 3. Binele trebuie să fie de 3 ori mai prezent decât răul, pentru că răul e de 3 ori mai puternic."
Atunci, ne mai miram de aceasta tendinta neobosita de a minti, de a fura, de a insela, de a manipula, de a castiga cu orice pret, de a primi pana si laude nemeritate?

Intrebarea fundamentala insa...apare.. dupa ce citim in Biblie, in Ecleziastul 8:11:

"Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău."

De ce oare trebuie ca "frica" sa aiba atata putere in disciplinarea oamenilor?

Legea fricii e mai puternica decat legea iubirii?


Ramanem aproape...

MM 


 

 

 


 


sâmbătă, 25 iulie 2015

Un om matur...



“Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti.” (Ap. Pavel, catre corinteni)


Adevarat…odata cu trecerea timpului, procesul de maturizare este firesc…
Intrebarea este: devenim oameni mai buni, odata cu trecerea timpului? Am putea s-o facem?
Un prieten nepretuit,  imi spunea zilele trecute: “Marius, cand eram mai tanar eram un om mai bun. Dar comportamentul celor din jurul meu m-au facut sa fiu mult mai atent, mai prevazator, mai neincrezator si mai putin darnic. Cand eram darnic, cei din anturajul meu abuzau de aceasta calitate a mea si o foloseau pentru propriile avantaje!”
Da, cred ca fiecare dintre noi am fost, la un moment dat, dezamagiti de cei din jurul nostru.
Lupta cea mare insa, cel putin in ce ma priveste, a fost atunci cand am simtit ca eu insumi dezamagesc.
Fie pe altii, fie pe mine insumi! Ca mi-am calcat in picioare valorile, principiile, credinta…facand compromisuri!
De aici deriva o alta fateta a framantarilor mele:  atitudinea pe care trebuie s-o am in fata actelor de nedreptate.
Nu doar o data, m-am simtit vinovat pentru ca nu am intervenit, cand, unde si cum trebuia!
Ciudat este ca un sentiment ingrozitor si o presiune nespus de mare, le-am simtit si cand am intervenit in favoarea adevarului.
Adica deseori, cei carora le dezvaluiam nedreptatile, faceau tot posibilul sa-mi demonstreze contrariul, sa ma intimideze, sa ma ameninte…astfel incat, in cele din urma, aveam parca un regret mai mare ca le-am spus aceste lucruri…Groaznic sentiment!
Intotdeauna am iubit filmele in care triumfa adevarul, dreptatea…aceasta neinsemnand neaparat ca cineva trebuia sa se razbune.
Fara indoiala, nu putem uita un film precum “Contele de Monte Cristo”, sau filmele in care, actorii de top, ne incanta in drame si thriller-uri cu happy end. Succesul filmelor cu eroi gen Superman, Spiderman, Batman s.a.m.d…vin tot din nevoia fireasca a omului pentru dreptate si adevar. De ce fireasca? Pentru ca astfel a fost omul creat de Dumnezeu, dupa "chipul si asemanarea sa", fiind inzestrat, printre altele, cu patru calitati uriase:iubire, putere, intelepciune si dreptate!

Am lansat acest blog nu doar pentru a ne ajuta sa devenim oameni mai buni, mai responsabili, ci si mai curajosi, alaturandu-ne pasnic si cautand solutiile legale in lupta impotriva nedreptatilor si abuzurilor.
Desigur insa, nu toate problemele au rezolvari care sa ne stea la indemana!
Mai important decat curajul trebuie sa fie increderea! Increderea ca Dumnezeu are capacitatea deplina de a alina oricui durerea, de a compensa suferintele si, in acelasi timp, de a face dreptate, in armonie cu cele 4 calitati enumerate mai sus.
Voi presara insa acest blog si cu lucruri nostime…caci imi place sa fiu vesel, entuziast, optimist si sa ii binedispun si pe altii deopotriva!

Asadar, lansez o prima intrebare:  concurenţa, ne poate impinge la atitudini si fapte care sa insemne nedreptate in raport cu semenii nostri?


MM