Nu stingeti focul!

"Cand nu mai sunt lemne, focul se stinge!"                        (Solomon)

Vreau sa mentionez doar cateva cuvinte despre focul entuziasmului, care are puterea sa mute si muntii din loc, acel foc care ii animă si ii ține in priză pe cei ce muncesc cu drag si pun suflet!
In 1997 eram entuziasmat ca muncesc alaturi de cei din Nederlanden life...ardeam ca o flacara!
Dupa cateva luni de activitate, managerul agentiei m-a desemnat sa scriu cateva randuri despre cariera de consultant in asigurari de viata, pt Gazeta Nederlanden. 

L-am atasat in acest articol...dar nu despre zelul meu vreau sa comentez, ci despre trei colegi exceptionali pe care i-am intalnit in ultimii 2 ani de coaching.
Ma voi opri asupra lor tocmai pentru ca nu sunt celebri, renumiti si premiati precum altii...dar focul lor profesionist arde cu o flacara vie, puternica:
Robert de la Baia Mare, Dan de la Iasi si Vasu de la Bucuresti.
Fiecare are, desigur, un cumul de calitati, dar voi reliefa doar o particularitate...pe care-am văzut-o amprentată asupra business-ului:
 
Robert m-a uimit in ce priveste meticulozitatea cu care-si tinea evidenta clientilor si interactiunile cu ei, in fisiere electronice extrem de bine organizate; acest sistem, atat de bine pus la punct, nu-l mai intalnisem la nimeni, niciodata, in 16 ani! Prima data cand m-a abordat, Robert a avut 3 intrebari pt mine, pe care mi le scrisese intr-un...fisier electronic!

Dan avea un entuziasm si un zambet molipsitor...zilnic ma incarcam pozitiv vazandu-l in actiune, urmarindu-i entuziasmul si determinarea cand muncea, dar si modestia naturala pe care-o manifesta, fiind atent la orice detaliu spre progres si cerand mereu un feed-back constructiv.

Vasu...fratele "Wikipediei", te cucerea prin bogatia cunostintelor din orice domeniu, inclusiv businessul financiar...Este genul de consultant pentru care doresti sa-ti cumperi o asigurare de viata, fara sa te "saturi" de ea, oricat ai trai! Am retinut de la el o expresie foarte principiala: "Pentru orice fapta dovedita, orice vorba e de prisos!"...

A fost un film de "Oscar" in trecut, care te ținea lipit de televizor, cu Yul Brynner (in rolul principal) construindu-si o echipa de luptatori de neinvins: "Cei 7 magnifici"!
Sentimentul de a lucra efectiv cu o echipa de profesionisti, e mult mai grozav ca filmul...si chiar m-am simtit deseori binecuvantat ca am cunoscut, in 18 ani, si o multime de oameni magnifici...

Nu stingeti focul oamenilor care pun suflet in ceea ce fac! Mai degraba, hai sa ingrămădim "lemne" pe focul lor! Să-l facem să crească...să-i incălzească si pe alții!
Nu neaparat rezultatele fabuloase, obtinute in vanzari, sunt barometrul lucrului bine facut, al profesionalismului!
Revin la cel mai crud si dezamagitor exemplu sportiv al secolului: Lance Armstrong...sportivul castigator de 7 ori al Turului Frantei, mintind si furand dreptul altora de a-si castiga corect locurile fruntase si de a se bucura pe masura eforturilor si sacrificiilor lor!
Din pacate am vazut si colegi care erau laudati, premiati, si se bucurau ca Lance...procedand ca el! 
Vad deja niste chipuri zambind...caci lor nu le va lua nimeni trofeele inapoi...nici bonusurile nemeritate...

"Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii" (Solomon)

Ramanem aproape, fără şiretenii :-)
MM


Referinte biblice:
Proverbe 26:21
Ecleziast 7:29

Omul Florian...

Prima experienta live in coaching am avut-o alaturi de...omul Florian.
Acesta venise la noi in companie de la o alta firma de asigurari si, pana sa-l cunosc, aveam cateva semne de intrebare...
In compania unde lucram, inca din primii ani de activitate (1997!) ni se insuflase ideea : 
"Aici manânci salamul de Sibiu, afara mănânci salamul de vara". Era expresia favorită a unui fost mare manager...care te "motiva" rapid cu aceste vorbe...mai ales pe cei ce prinsesera timpurile din comunism, si stiau ce e salamul...de vară!
Modul in care "cresteai" in companie era unul aparte, elitist, si fara sa-ti dai seama, deveneai incet-incet un aparator loial al tuturor conceptelor "insuflate"...tehnicile corporatiste erau perfecte, mai ales implementate naivilor care-au traversat anii '90...
Timpul insa mi-a dovedit ca scoala ING life avea o reteta proprie de succes, si rar intalnisem oameni care sa reuseasca, venind de la alte companii de asigurari, mai ales in pozitii cheie...
Asadar, revenind la Florian, m-a fascinat de la inceput prin modul simplu si direct in care exprima lucrurile, in care gasea solutii la probleme, in care te facea sa-ti deschizi inima...dar mai ales mintea!
Mai presus de toate insa, pentru prima oara dupa foarte mult timp...aveam ocazia sa discut, zi de zi, cu un om normal...un om lipsit de limitari, de prejudecati, de frustrari, de spiritul competitiv bolnav, care de atâtea ori a nascut si dezvoltat "Lance Armstrong"-i...
Desi venit din asigurari, Florian parea un om din alta lume...o lume frumoasa, o lume curata...desi invatasem insa ca lumea lui e lumea..."salamului de vară"...

Poti creste alaturi de un om in 2 luni...cat cresti alaturi de altii in...15 ani!
Asta am simtit in cele 2 luni petrecute impreuna...si i-am profetit ca va ajunge departe...
Din fericire pt el, si nefericire pt mine...exact la sfarsitul celei de-a doua luni a fost promovat...si si-a inceput urcarea...
Nu am sa uit insa o fraza memorabila pe care mi-a spus-o, odata cu numirea sa:
"Pe masura ce urci pe scara responsabilitatilor manageriale...apar alte avantaje...dar gradul tau de libertate se micsoreaza!"...

Succes total omule drag...oriunde si pe oricine vei instrui!

Ramanem aproape, 
MM

"O fac pe riscul meu!"

Sunt constient ca nu toata lumea agreeaza citatele biblice...mai cu seama cand sunt folosite de un om "oarecare", nicidecum de vreun sfânt! De fapt, unul dintre cei mai mari scriitori ai Bibliei, Ap. Pavel, a scris:
"Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?" (Romani 7:22-24)
Dar putem folosi, ca si in cazul TV-ului, "telecomanda" ...asa ca, fie ca te cheama "Steinn" sau "Alexa"...ai libertatea de a citi, sau nu, aceste postari, fara a ameninta, fara a santaja, fara a-ti asuma riscuri ireversibile. Si, pentru ca este la moda, avem libertatea de a citi oricand si scrieri de inspiratie musulmana... 
Adevarul este ca, nu de putine ori, am simtit cat de tare ustură Scripturile...  :
"Caci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii” (Evrei 4:12)
Biblia este ca o oglinda...si citind-o, realizezi cat de mult ai deviat (sau nu!) de la principiile drepte ale lui Dumnezeu!
Discutam cu un coleg azi la telefon si imi spunea: "Marius, cu totii gresim! Cine spune ca nu greseste, minte!"
...Consider ca are perfecta dreptate!

Exista insa o teorie controversata (cel putin din punctul meu de vedere), care indeamna la lipsa remuscarilor, la a-ti trai viata asa cum simti, asa cum consideri tu de cuviinta. 
Banuiesc ca...ati auzit aceasta teorie, nu?
Ea este deseori servita "la pachet" cu celebra: "O fac pe riscul meu!"
Adevarat...un om care incalca legile societatii, si principiile lui Dumnezeu (desi nu sunt categoric acelasi lucru...o sa le bag provizoriu in aceeasi categorie!), isi asuma un risc. Acea "incalcare" insa, poate avea mari repercusiuni nu doar asupra lui, ci si asupra celorlalti!
Poti goni ca nebunul cu masina cand esti singur...dar cand ai pasageri in masina, trebuie sa tii cont de asta! In plus, chiar si cand esti singur in masina, ii poti lovi pe altii, aducand pagube irecuperabile!
Pe de alta parte, cu cat esti pe o treapta mai "inalta", cu atat greselile tale se vad mai bine.
De exemplu, o greseala a unui portar la fotbal...poate insemna rapid primirea unui gol...pe cand o greseala a unui atacant...poate fi lesne trecuta cu vederea.
Asa cum...nu pare totuna ca un oarecare sa injure pe strada, sau un presedinte la o emisiune TV! 
Revenind la Biblie...greselile lui Saul, David, Solomon (regi israeliti)...etc, au avut consecinte devastatoare si asupra propriului popor! Iar aceste lucruri sunt onest relatate in Biblie, tocmai pentru ca noi sa invatam din acestea...

Asadar, ca vrem sa recunoastem sau nu...odata cu pozitiile ocupate (sot, manager, parlamentar, presedinte...) cresc evident si responsabilitatile...fata de cei care si-au pus increderea in noi!
Data viitoare cand suntem tentati sa spunem "Imi asum urmarile acestei decizii!"...sa cantarim bine inainte lucrurile, tocmai pentru ca, ulterior, sa nu regretam amarnic consecintele...
Si, mai presus de orice, sa avem puterea sa revocam o hotarare gresita...sa avem smerenia sa recunoastem ca am gresit, sa reparam greselile, si sa regandim actiunile...

Este greu de ierarhizat, care este cea mai placuta calitate pe care o asteapta Dumnezeu de la noi...
Mie imi place sa cred ca...smerenia!

"Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (Mica 6:8)



Ramanem aproape, de preferinta (zic eu!) smeriti,
MM

 

Este bine sa am o asigurare de viata?

Chiar azi m-a intrebat un fost coleg: "Marius, tu iti mai pastrezi asigurarile de viata?"
Raspunsul a fost..."Categoric da!"
Eu sunt unul dintre oamenii care au nevoie de asigurare de viata...pentru ca realizez ca nu am foarte multi bani pusi deoparte...si in plus, mai sunt si muritor :-) . Dar acestea sunt motivele mele!
Am avut desigur ocazia sa discut cu oameni bogati sau foarte bogati...care sustineau:
"Nu am nevoie de asigurare de viata!"
In astfel de situatii am folosit o replica, citita intr-o carte, in urma cu multi ani...N-as sti sa va spun unde am citit aceasta replica (in 18 ani de asigurari...), dar folosind-o, i-am vazut pe interlocutori dispusi sa se mai gandeasca:
"- Spuneti-mi va rog, daca vreodata...compania pe care o reprezint, v-ar oferi o asigurare de viata gratuita, pe toata durata contractului, ati fi interesat sa va ofer mai multe amanunte ?"
"- ...Sigur ca da!"
"- Va multumesc pentru sinceritate! Dar de ce v-ati complica cu achizionarea unui produs, sau serviciu...de care nu aveti de fapt nevoie?"
 Mult mai persuasiv era insa colegul Costel (prezentat in postarea anterioara), de la Timisoara, care, povestindu-mi despre dialogul lui din intalnirea cu un astfel de client...m-a facut sa ma simt ca Andra la "Romanii au talent": "Mi-a facut pielea ca de gaina!"
Costel era "discipolul" unui imens consultant din ING life Timisoara, Sergiu (Aki) Taras, un nonconformist cu o capacitate de a convinge iesita din comun, un om caruia "ii curgea sânge portocaliu prin vene"! Iar Sergiu Taras...stia sa te faca sa te gandesti atat la zilele insorite din viață, dar mai ales la cele in care plouă, tună si fulgeră! Si acestea...nu sunt putine!
In anii de dupa criza, imi amintesc cum Sergiu, care avea niste rezultate fulminante, era invitat prin toate agentiile si il priveam toti ca pe "sfantul de la Maglavit"...
Luni de zile au circulat prin agentii filmari si filmulete cu el si experientele lui personale...Desigur insa, asa cum aratam in primele postari...nu poti sa zbori ca un vultur...daca te-ai nascut gaina...si nu poti fi convingator dacă nu crezi in ceea ce faci! Asa ca, in general, consultantii il admirau, dar nu puteau intra in pielea personajului sau!
Din pacate...si acest vultur autentic a parasit compania...ca foarte, foarte, foarte multi altii...

Revenind la asigurari de viata...multe confesiuni religioase crestine isi indeamna enoriasii sa aiba in vedere cumpararea unei asigurari de viata, acest act fiind o dovada de iubire responsabila fata de viitorul familiei! Un act de educatie! Un act de civilizatie!
Nimic nu este in neregula in achizionarea unei asigurari de viata...daca ai sansa sa discuti intr-adevar cu niste oameni onesti! Doar asa ai ocazia sa afli si sa intelegi cu adevarat...tot ceea ce semnezi!
Nu stiu cat de onest m-au considerat clientii mei...dar am si acum placerea si disponibilitatea de a oferi oricarui doritor consultanta absolut gratuita...si absolut dezinteresat...
O sa ne oprim in zilele viitoare si la subiectul...atat de fierbinte...consultanța onestă!
O sa ne oprim asupra unor situații laudabile...dar si asupra unor situații disperate...in vanzări, cu oameni din vanzări!



Ramanem aproape, privind la vulturi...
MM


 

"Mi-au furat bucuria de a vinde!"

In urma cu aproximativ un an, sustineam un program de instruire intr-o agentie de vanzari din Timisoara.
Au fost trei saptamani pline de experiente deosebite, alaturi de o echipa absolut excelenta de manageri si consultanti. Intr-adevar, oamenii acestia au ceva special...si nu ma refer doar la spiritul revolutiei!

Intr-una din zile insa, am avut o discutie de neuitat cu unul dintre consultanti. O sa-l numesc simplu...Costel.
L-am abordat natural, fara inflorituri, fara interese ascunse: "Ce faci Costel? Cum esti? Cum iti merge?"
La inceput era un pic temator, suspicios, relativ tacut (eram totusi reprezentantul Sediului Central, hm!)...dar mai apoi s-a revarsat cu o sumedenie de trairi, experiente minunate din vanzari, relatari despre oamenii care l-au inspirat, incurajat, sprijinit si...in cele din urma...a inceput sa lacrimeze!
Nu era prima oara cand vedeam un consultant lacrimand, sau plangand efectiv...dar am ramas impresionat de faptul ca aceste lacrimi au venit dupa cateva relatari pline de zel, entuziasm molipsitor si o atitudine complet pozitiva.
"-Marius, mi-au furat bucuria de a vinde!"...mi-a spus in cele din urma...lacrimand!
"-Cum asa Costel?", l-am intrebat...
"- Totul este sufocat de documente, raportari, de tabele si tabelașe, de tot felul de evidențe, care mai de care mai sofisticate si mai inutile!...Mi-au furat bucuria de a vinde Marius..."

Mi-am amintit apoi că, pana in urma cu un an, lucrasem, ca si Costel, in vanzari...timp de aproape 16 ani...si in ultima perioada aveam acelasi groaznic sentiment de sufocare...
Mi-am amintit de nesfarsitele zile cand, vedeam o multime de fețe posace in agentie, colegi care nu mai impartaseau experientele entuziasmante din vanzari, lipsiți de bucuria de a veni la agentie, sătui de propaganda "Sunteti cei mai buni!" dar cu pantalonii lucind, camasile ingalbenite si tocurile pantofilor tocite si rastocite...
Totul se transformase intr-o cumplita rutina...
Pe langa inerentele situatii delicate in care erai pus in vanzari...trebuia sa raspunzi la zeci de mail-uri, sa bifezi completarea (atat in calitate de consultant, dar si ca manager) a zeci de rapoarte, care mai de care mai inutile, inventate peste "noapte" de oameni care...fie nu vandusera nimic in viata lor, fie vandusera efectiv in urma cu 15-20 ani!!! Dar, desigur, erau mari experti in a optimiza munca celor ce vindeau...
Exista o echipa numita special de Sediul Central, care verifica daca este completata agenda saptamanala, si care dadea, la randul ei, un raport superiorilor!
Da...planificarea activitatilor devenise mai importanta decat insasi realizarea lor!
(Aceasta realitate mi-a fost, din pacate, confirmata, si de un alt manager de vanzari, de la o firma cu un profil de activitate complet diferit!)
Incredibil...dar adevarat! Sau poate doar mie mi se pare ceva anormal...
Da Costel...am inteles lacrimile tale, pentru ca am lacrimat la randul meu (si baietii plang cateodata Costel!), si am vazut nu doar consultanti plangand, ci si Unit Manageri si Agency Manageri! Si nu doar o singura data Costel!

Deseori, in astfel de imprejurari, mi-au venit in minte cuvintele lui Isus, pe care acum insa le si pot impartasi cu drag, cu voi:

"Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. (Ev Matei 23:4)
[...]Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici![...] Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!" (Ev Matei 23:23-26)

Inchei cu o teribila intrebare, rostita de Ap. Pavel catre galateni:
"M-am facut oare (iar? n.m.) vrajmasul vostru pentru ca v-am spus adevarul?"   (4:16)


Ramanem aproape, doar astazi (sper!) cu lacrimi in ochi...
MM

"Cea mai tare reclama romaneasca" ?

Cautand pe Google..."cea mai tare reclama romaneasca", am facut o haioasa descoperire...
Am marea rugaminte sa o privim ca pe o reclama, trecand dincolo de "preocuparea" neortodoxa  a "eroilor" nostri.

Protagonisti: tanti Viorica impreuna cu un pusti, care joaca un rol de zile mari! Urmariti expresiile transmise de chipul lui: 

https://www.youtube.com/watch?v=YgXFDgbdJ9g

Cat despre "tanti Viorica", pregătită sa dea “bătăiță baiețeilor care nu au fost cuminți”, iata ca a fost trimisa acasa, in nord, de unde a venit, pe motiv ca ar fi obosit de atata hoinareala! Cu bici cu tot!

Nu a plecat insa cu mana goala...ci cu atenții de mii si mii de lei, bijuterii, posete, esarfe...

La glorioasa aniversare de nastere, coechipiera ei de intrigi, Laura Cosânzeana, a scuturat  serios buzunarele naivilor, pentru a „livra” niscaiva Pandore, întru „îmblinzirea scorpiei”...

Muritorii de rand nu trec nici un banal examen de conformitate, daca nu invata ca nu au voie sa primeasca cadouri de la clienti...dar ele...nu sunt simple muritoare de rand, si oricum sustin alte examene !!! :-)
  
Citeam ca Geoana si sotia lui au primit de la Vanghelie ceasuri scumpe...Glashutte, Vacheron Constantin...Bine ca supusii Vioricai nu au incasarile lui Vanghelie...sau ferice de Vanghelie ca nu a cunoscut-o pe tanti Viorica?!

http://www.realitatea.net/geoana-vanghelie-i-a-facut-cadou-so-iei-mele-doua-ceasuri-marca-vacheron-constantin-rechizitoriu_1740107.html

"Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. Tot asa si voi, pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege"   (Ev. Matei 23:27,28)

Ramanem aproape,

MM

"Asta inseamna sa fii mafiot!"

Am tot vazut in ultima vreme diverse "replici" ale arogantei expresii:
"Asta inseamna sa fii mafiot!"
Am gasit si eu una...si ma gandesc ca tare groaznic ar fi ca cineva sa descopere o astfel de "schema"...in care cei din Sediul Central al unei companii, sa-si sfideze propria forta de vanzari...

Cum ar putea fi posibil asa ceva?
De exemplu daca respectiva companie nu si-ar onora promisiunile, sau ar schimba regulile jocului in timpul jocului, dupa bunul plac!
Sau daca ar exista persoane favorizate si persoane defavorizate...in sensul ca unora li se accepta tot felul de exceptii pentru a primi bonusuri si alte avantaje...iar altora nici macar nu li se citesc petitiile...
Sau daca pentru a promova, in cadrul unei pozitii de manager, se anunta anumite criterii...de care nu se tine cont pentru toti, in egala masura...
Sau, daca atunci cand au fost recrutati, angajatilor li s-a promis ceva, dar apoi si-au dat seama ca au fost mintiti cu nerusinare...
Sau daca au fost santajati sau amenintati ca vor fi dati afara, si ca vor trebui sa dea o parte din banii castigati inapoi...

Cred ca sunt si multe alte cazuri care pot fi luate in calcul, cand vorbim despre posibilele nemultumiri ale oamenilor din vanzari, nu-i asa?
Desigur acestea sunt niste cazuri ipotetice...care nu cred sa se fi intamplat vreodata la vreo companie...
:-)
Voi ce credeti?

Oricum ar fi, sa luam aminte la cuvintele lui Isus:
"Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi"  (Ev Matei 7:6)

Ramanem aproape,
MM

"Iti spun ceva...dar vreau sa ramana secreta aceasta discutie!"

Am intalnit deseori aceasta expresie...

Probabil omul a fost creat si cu aceasta necesitate, de a spune cuiva...ce are pe suflet! 
Ne rugam staruitor lui Dumnezeu si ii impartasim ingrijorarile noastre...dar pare ca nu este suficient!
Avand in vedere insa imperfectiunea omului, incapacitatea lui de a lua intotdeauna cele mai bune decizii, lipsa de incredere in sine, sau pur si simplu pentru ca ne dorim si alte pareri, sau vrem ca altii sa stie ce gandim noi, vrem sa ne asiguram ca si ei gandesc ca noi, avem nevoie de aprobare, vrem sa bravam si sa impartasim vreo stire inedita despre vreo cunostinta comuna...e de inteles de ce, deseori, apelam la altcineva!

" Ştiu Doamne că nu-i aparţine omului pământean calea sa. Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi îndrepte paşii spre ţintă" (Ieremia 10:23)

Intotdeauna gasim o ureche ascultatoare...ruda, coleg, prieten, mentor, guru...
Intrebarea este: chiar ramane secreta aceasta discutie?
Foarte rar! Din clipa in care ne-au zburat vorbele...ne asumam un risc!
Cand este vorba despre vreun "cancan", in general acel "secret" nu ne este dezvaluit numai noua...ci si altora!
Pe de alta parte, cam toti au la randul lor un alt prieten, care va afla acel "secret", sub aceeasi umbrela mistica si protectoare:  "Iti spun ceva...dar ramane secreta aceasta discutie!"

Exista insa si alt tip de situatii, complet nedorite, pe care le-am trait in comunitatea in care lucram...
Prima a fost cand cineva incepuse sa se imprumute de sume mai mici sau mai mari bani, si ne spunea fiecaruia: "Mi-e jena sa te rog asa ceva, dar am mare nevoie de X lei, doar pana la comision, si apoi ti-i dau eu inapoi. Dar te rog mult SA NU-I SPUI NIMANUI, caci si-asa mi-e rusine ca am apelat la tine...."
Cand am inceput noi prima oara sa ne framantam...era deja foarte tarziu...caci sumele imprumutate erau deja ametitoare...Si asta pentru ca NIMENI NU A SPUS NIMANUI NIMIC!

Al doilea tip de situatie, l-am intalnit deseori la deja celebrul "manager superior" Viorica, care provoca intrigi intre subordonatii directi si altii de "sub" ei...invocand autoritar, expresia: "Mă astept ca aceasta discutie sa ramână aici!"
Indiferent de natura discutiei, nimeni nu poate impune tacerea, mai ales cand sunt calcate in picioare reguli de bun simt, valorile umane sau normele de compliance ale unei companii.

Ma straduiesc la randu-mi sa nu spun...ceea ce doresc sa stiu numai eu, constient de greutatea cuvintelor lui Sigmund Freud: "Esti stapanul a ceea ce nu spui si sclavul a ceea ce spui!" 
Si daca totusi nu pot...imi asum consecintele ce decurg din aceste dezvaluiri...fara sa port pică nimanui!
Nu ma astept insa si nici nu pretind ca ceea ce impartasesc altcuiva "sa ramana secret"...tocmai pentru ca realizez slabiciunea omeneasca in aceasta directie!
Important este sa nu minti, sa nu calomniezi si sa nu fii partinitor in impartirea dreptatii!

"Fiindca nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tainuit, care nu va fi cunoscut si nu va veni la lumina"   (Isus, Ev. dupa Luca, 8:17)

Ramanem aproape, ca oameni responsabili :-)
MM

O veste extraordinara...competitorii s-au retras!

"O veste extraordinara, Sharapova a declarat forfait acestui turneu, invocand oboseala. 
Vestile bune continua pentru Simona: inca o jucatoare periculoasa a abandonat, si-a luxat glezna!
O veste insa si mai extraordinara, trei dintre primele 10 jucatoare ale lumii...deja au parasit competitia.
Si acum bomba bombelor: Serena a avut un deranjament stomacal si a abandonat!
Uraaaa ce noroc are Simona! Ce bine ca toate celelalte, din diverse motive, au abandonat."

La fiecare concurs al unui sportiv roman, sau echipa, intalnim astfel de penibile, jalnice comentarii!
Ne bucuram ca oamenii aceia nu-si pot apara sansele, din diverse motive, si ca au parasit prematur competitia? 
Ne-am bucura ca Simona sa castige un turneu, jucand cu clasatele pe pozitiile 123, 159...999 sau poate chiar...nejucand cu nimeni?
Oameni buni...din aceste comentarii ne dam seama ce inseamna lipsa increderii, lipsa stimei de sine, lipsa corectitudinii...Pana si in sport gandim ca niste fricosi, ca niste neputinciosi, bucurandu-ne de...raul altuia!
Ar fi minunat ca Simona sa le invinga pe toate! Ar fi minunat sa le invinga pe cele mai bune, in urma unor meciuri merituoase...asa cum dealtfel a facut-o si o va mai face...pentru ca este capabila!
Pentru ca este o minune de om, "o fata draguta si dulce" (cum spunea Federer) si suntem mandri de ea, asa cum de mult timp nu am mai avut ocazia sa o facem!

Revin insa: mi se pare total nepotrivita aceasta bucurie fara seaman a ziaristilor, crainicilor si a altor prezentatori de stiri...atunci cand un principal favorit dispare prematur dintr-un turneu, mai cu seama cand acest lucru se intampla din motive medicale!

Dar, asa cum spunea Isus:
„Din plinătatea inimii vorbeşte gura“    (Ev. dupa Matei 12:34)


Ramanem aproape,
MM 


Referinta : http://www.digisport.ro/Sport/TENIS/Roger+Federer+a+elogiat-o+pe+Halep+E+foarte+draguta+si+dulce+Si+

"Urasc tenisul...si totdeauna l-am urat" - Andre Agassi

"Traiesc din tenis, desi urasc tenisul, il urasc cu o patima intunecata si secreta, si totdeauna l-am urat"! Uluitoarea marturie, facuta de "copilul teribil al tenisului american", Andre Agassi, o gasim in cartea autobiografica. 
In ciuda repetatelor declaratii facute apropiatilor, acestia il ironizau: "Eee... nu-l urasti cu adevarat!" Replica sa era insa, mereu, ferma: "Nu, nu ma intelegi. Il urasc!"   (vezi 1)

Agassi este un caz fericit. El ura tenisul...dar a devenit celebru, iubit si bogat...datorita tenisului.
In plus, familia sa fericita de azi (casatorit cu Steffi Graf, are 2 copii) este, de asemenea, o rezultanta a vietii de tenismen.
Nu toti oamenii care-si urasc job-ul au insa sansa lui Agassi. 
Or fi multi, or fi putini...cei ce-si urasc job-ul??
Un articol gasit pe net, promova o cifra uluitoare: 80 % dintre oameni isi urasc locul de munca! (2)

De ce isi urasc oamenii locul de munca? ...Iata un alt subiect fierbinte...Fireste sunt mai multe motive, si in articolul atasat (3), gasim o multime dintre acestea. 

O sa ne concentram insa pe intrebarea:
Care este insa principalul motiv pentru care oamenii parasesc un loc de munca?

"Intr-un studiu al Institutului de cercetare Saratoga (2003, citat de Branham, 2005), la care au participat aproape 20.000 de angajaţi din 18 ramuri din industrie, a reieşit că 89% dintre managerii investigaţi cred că angajaţii care părăsesc organizaţiile lor, pleacă la alte firme din motive financiare (pentru mai mulţi bani), iar 88% dintre angajatii investigaţi afirmă că sunt alte motive pentru care părăsesc organizaţiile respective decât cele financiare." 

Lesne de inteles ca managerii nu-si cunosc angajatii, atentia lor fiind orientata catre rezultate nu catre oameni!

Revenim: Care este insa motivul principal real pentru care angajaţii părăsesc o organizaţie? 
"Hărţuirea la locul de muncă sau mobbing-ul, care este considerat o problemă mai infirmizantă şi devastatoare pentru angajaţi decât toate celelalte probleme stresogene legate de locul de muncă luate la un loc (Wilson,1991, Zapf et al., 1996, Niedl, 1995, citaţi de Einarsen, 1999).

“Mobbing-ul sau teroarea psihologică la locul de muncă implică o comunicare ostilă şi neetică, îndreptată sistematic în general asupra unui singur individ, care, în consecinţă, este împins într-o situaţie de neajutorare şi în care nu se poate apăra; victima este ţinută în această situaţie luni (poate şi ani) de zile, timp în care atacatorii continuă mobbing-ul (cel puţin o dată pe săptămână şi cel puţin 6 luni consecutiv)” "  (Leymann,1996) (4) 
 

Foarte interesant, nu-i asa? Oamenii se simt si sunt hartuiti la locul de munca...si apoi cedeaza!

Vi s-a intamplat sa fiti persecutati, hartuiti la locul de munca ? Ati vazut colegi persecutati? Ati/au rezistat? Cat timp?
Ati avut vreodata vreun manager sau coleg care sa coalizeze o intreaga echipa impotriva voastra?


"Nu vă înşelaţi:Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera!"
(Ep. lui Pavel catre Galateni 6:7)  


Ramanem aproape,
MM

P.S.
Va voi prezenta doua personaje malefice, capabile impreuna sa darame orice rating de intrigi si manipulare din serialele turcesti, sud-americane si indiene la un loc...expertele in mobbing Viorica (satmareanca) si Laura (b4curesteanca), un fel de Melissa si Vanessa din asigurari.


REFERINTE:

(1): http://www.sport.ro/true-story/nu-mi-a-placut-niciodata-tenisul-l-am-urat-din-tot-sufletul-agassi-povestea-cutremuratoare-a-copilului.html Poza: http://www.theguardian.com/sport/blog/2009/oct/31/andre-agassi-drugs
(2): http://femeiadesucces.ro/blog/de-ce-80-din-oameni-isi-urasc-locul-de-munca 
(3):  http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/de-isi-urasc-unii-oameni-locul-muncan-marturiile-angajati-1_53ac13510d133766a8eab99a/index.html
(4): http://www.ohpedu.ro/articole/hartuirea-la-locul-de-munca/