"Mi-au furat bucuria de a vinde!"

In urma cu aproximativ un an, sustineam un program de instruire intr-o agentie de vanzari din Timisoara.
Au fost trei saptamani pline de experiente deosebite, alaturi de o echipa absolut excelenta de manageri si consultanti. Intr-adevar, oamenii acestia au ceva special...si nu ma refer doar la spiritul revolutiei!

Intr-una din zile insa, am avut o discutie de neuitat cu unul dintre consultanti. O sa-l numesc simplu...Costel.
L-am abordat natural, fara inflorituri, fara interese ascunse: "Ce faci Costel? Cum esti? Cum iti merge?"
La inceput era un pic temator, suspicios, relativ tacut (eram totusi reprezentantul Sediului Central, hm!)...dar mai apoi s-a revarsat cu o sumedenie de trairi, experiente minunate din vanzari, relatari despre oamenii care l-au inspirat, incurajat, sprijinit si...in cele din urma...a inceput sa lacrimeze!
Nu era prima oara cand vedeam un consultant lacrimand, sau plangand efectiv...dar am ramas impresionat de faptul ca aceste lacrimi au venit dupa cateva relatari pline de zel, entuziasm molipsitor si o atitudine complet pozitiva.
"-Marius, mi-au furat bucuria de a vinde!"...mi-a spus in cele din urma...lacrimand!
"-Cum asa Costel?", l-am intrebat...
"- Totul este sufocat de documente, raportari, de tabele si tabelașe, de tot felul de evidențe, care mai de care mai sofisticate si mai inutile!...Mi-au furat bucuria de a vinde Marius..."

Mi-am amintit apoi că, pana in urma cu un an, lucrasem, ca si Costel, in vanzari...timp de aproape 16 ani...si in ultima perioada aveam acelasi groaznic sentiment de sufocare...
Mi-am amintit de nesfarsitele zile cand, vedeam o multime de fețe posace in agentie, colegi care nu mai impartaseau experientele entuziasmante din vanzari, lipsiți de bucuria de a veni la agentie, sătui de propaganda "Sunteti cei mai buni!" dar cu pantalonii lucind, camasile ingalbenite si tocurile pantofilor tocite si rastocite...
Totul se transformase intr-o cumplita rutina...
Pe langa inerentele situatii delicate in care erai pus in vanzari...trebuia sa raspunzi la zeci de mail-uri, sa bifezi completarea (atat in calitate de consultant, dar si ca manager) a zeci de rapoarte, care mai de care mai inutile, inventate peste "noapte" de oameni care...fie nu vandusera nimic in viata lor, fie vandusera efectiv in urma cu 15-20 ani!!! Dar, desigur, erau mari experti in a optimiza munca celor ce vindeau...
Exista o echipa numita special de Sediul Central, care verifica daca este completata agenda saptamanala, si care dadea, la randul ei, un raport superiorilor!
Da...planificarea activitatilor devenise mai importanta decat insasi realizarea lor!
(Aceasta realitate mi-a fost, din pacate, confirmata, si de un alt manager de vanzari, de la o firma cu un profil de activitate complet diferit!)
Incredibil...dar adevarat! Sau poate doar mie mi se pare ceva anormal...
Da Costel...am inteles lacrimile tale, pentru ca am lacrimat la randul meu (si baietii plang cateodata Costel!), si am vazut nu doar consultanti plangand, ci si Unit Manageri si Agency Manageri! Si nu doar o singura data Costel!

Deseori, in astfel de imprejurari, mi-au venit in minte cuvintele lui Isus, pe care acum insa le si pot impartasi cu drag, cu voi:

"Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. (Ev Matei 23:4)
[...]Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici![...] Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!" (Ev Matei 23:23-26)

Inchei cu o teribila intrebare, rostita de Ap. Pavel catre galateni:
"M-am facut oare (iar? n.m.) vrajmasul vostru pentru ca v-am spus adevarul?"   (4:16)


Ramanem aproape, doar astazi (sper!) cu lacrimi in ochi...
MM