luni, 7 septembrie 2015
"Iti spun ceva...dar vreau sa ramana secreta aceasta discutie!"
Am intalnit deseori aceasta expresie...
Probabil omul a fost creat si cu aceasta necesitate, de a spune cuiva...ce are pe suflet!
Ne rugam staruitor lui Dumnezeu si ii impartasim ingrijorarile noastre...dar pare ca nu este suficient!
Avand in vedere insa imperfectiunea omului, incapacitatea lui de a lua intotdeauna cele mai bune decizii, lipsa de incredere in sine, sau pur si simplu pentru ca ne dorim si alte pareri, sau vrem ca altii sa stie ce gandim noi, vrem sa ne asiguram ca si ei gandesc ca noi, avem nevoie de aprobare, vrem sa bravam si sa impartasim vreo stire inedita despre vreo cunostinta comuna...e de inteles de ce, deseori, apelam la altcineva!
" Ştiu Doamne că nu-i aparţine omului pământean calea sa. Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi îndrepte paşii spre ţintă" (Ieremia 10:23)
Intotdeauna gasim o ureche ascultatoare...ruda, coleg, prieten, mentor, guru...
Intrebarea este: chiar ramane secreta aceasta discutie?
Foarte rar! Din clipa in care ne-au zburat vorbele...ne asumam un risc!
Cand este vorba despre vreun "cancan", in general acel "secret" nu ne este dezvaluit numai noua...ci si altora!
Pe de alta parte, cam toti au la randul lor un alt prieten, care va afla acel "secret", sub aceeasi umbrela mistica si protectoare: "Iti spun ceva...dar ramane secreta aceasta discutie!"
Exista insa si alt tip de situatii, complet nedorite, pe care le-am trait in comunitatea in care lucram...
Prima a fost cand cineva incepuse sa se imprumute de sume mai mici sau mai mari bani, si ne spunea fiecaruia: "Mi-e jena sa te rog asa ceva, dar am mare nevoie de X lei, doar pana la comision, si apoi ti-i dau eu inapoi. Dar te rog mult SA NU-I SPUI NIMANUI, caci si-asa mi-e rusine ca am apelat la tine...."
Cand am inceput noi prima oara sa ne framantam...era deja foarte tarziu...caci sumele imprumutate erau deja ametitoare...Si asta pentru ca NIMENI NU A SPUS NIMANUI NIMIC!
Al doilea tip de situatie, l-am intalnit deseori la deja celebrul "manager superior" Viorica, care provoca intrigi intre subordonatii directi si altii de "sub" ei...invocand autoritar, expresia: "Mă astept ca aceasta discutie sa ramână aici!"
Indiferent de natura discutiei, nimeni nu poate impune tacerea, mai ales cand sunt calcate in picioare reguli de bun simt, valorile umane sau normele de compliance ale unei companii.
Ma straduiesc la randu-mi sa nu spun...ceea ce doresc sa stiu numai eu, constient de greutatea cuvintelor lui Sigmund Freud: "Esti stapanul a ceea ce nu spui si sclavul a ceea ce spui!"
Si daca totusi nu pot...imi asum consecintele ce decurg din aceste dezvaluiri...fara sa port pică nimanui!
Nu ma astept insa si nici nu pretind ca ceea ce impartasesc altcuiva "sa ramana secret"...tocmai pentru ca realizez slabiciunea omeneasca in aceasta directie!
Important este sa nu minti, sa nu calomniezi si sa nu fii partinitor in impartirea dreptatii!
"Fiindca nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tainuit, care nu va fi cunoscut si nu va veni la lumina" (Isus, Ev. dupa Luca, 8:17)
Ramanem aproape, ca oameni responsabili :-)
MM
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu